OAMENII AU TALENT

    Oare de ce este acest tip de emisiune este lider de audiență în majoritatea țărilor în care se desfășoară? De ce are atâta succes și se bucură de simpatia telespectatorilor și de aplauzele spectatorilor? Pentru că oamenii au nevoie să creadă în miracole!

     Au nevoie ca să vadă cum un om simplu, cu o viață ca a lor, cu un servici anost, cu diferitele probleme ale fiecărei zile se urcă pe scenă și înfăptuiește un miracol.

    I-am avut pe scenă la noi în țară pe "urmașii" umili ai lui Galliano, Clayderman, Paganini, Pavarotti, Houdini și alți monștrii sacrii ai lumii artistice. Pe lângă acestea ne-au emoționat până la lacrimi diferite performanțe unice, 3 minute de minune desăvârșită înfăptuite de un suflet de om în spatele căruia stă de multe ori o poveste de viață cruntă și nedreaptă.

     Oameni simpli, oameni de lângă noi. Copii cu un dar aparte și al căror viitor strălucește fiind plin de lumină și culoare pe o cale a succesului ce li se deschide înainte.

     Cu fiecare concurent ce apare pe scenă inima noastră bate mai repede și așteaptă cu nerăbdare acea fărâmă de miracol, acel ceva nemaivăzut, acea voce care să-ți facă pielea de găină sau orice altceva care are puterea de a te emoționa până la înălțimea unei culmi pe care nu ai mai urcat niciodată.

     Este ca atunci când eram mici și ne uitam la filmele cu super-eroi și seara când mergeam la culcare ne închipuiam că suntem unul dintre acele personaje și salvăm lumea. Tot așa acum vedem acei oameni care se ridică deasupra normalului iar acest fapt ne dă puterea să continuăm să credem că viața este acel loc fermecat în care visele pot deveni realitate dacă avem destulă putere să credem neîncetat în ele.

     În etapele următoare, în semifinală sau în finală deja știm despre ce e vorba și ei nu prea mai reușesc să ne surprindă cu ceva nou, miracolul și-a mai pierdut din strălucire odată ce a fost dezvăluit. Dar dacă totuși reușesc contrariul atunci cu siguranță merită să câștige marele premiu.

     Eu cred că toți oamenii sunt talentați. De exemplu bunicii noștri. Sunt printre cei mai talentați oameni din lume. Părinții părinților noștri, acele persoane încântătoare cu părul alb care plâng de fiecare dată când plecăm de la ei și spun că iarăși le rămâne casa pustie. Apoi ne dau mereu o plasă cu de-ale gurii. Au avut grijă de noi și ne-au purtat în brațe fără să se plângă că-i doare spatele, s-au jucat acele jocuri prostești de mintea unui copil de câțiva ani fără să se plictisească și ne-au spus seara târziu povești chiar dacă le era somn. Și diminețile tot ei s-au trezit primii să facă focul să ne fie cald și să ne pregătească unele dintre cele mai gustoase mâncăruri pe care le-am mâncat vreodată. Ne-au suportat orice cu cea mai mare dragoste din lume și ne-au alintat așa de tare fiindcă ne-au iubit atât de mult.

     Dacă vorbim de oameni talentați nu putem uita de părinți. Au două servicii, unul în care își investesc energia ca să primească poate doar minimul pe economie; bani necesari pentru întreținerea familiei. Al doilea servici este cel de acasă. Atunci dacă au două locuri de muncă când se mai bucură de viață? Sunt atât de talentați încât reușesc să le facă pe toate chiar dacă le este greu. Se bucură de viață prin viața pe care o trăiesc. Și sunt cumva fericiți pentru că prin aceasta oferă copiilor tot ce pot ei mai mult. Le oferă totul!

     Dar și noi suntem talentați, fiecare om are propriul său talent. Desigur nu putem cântă ca o privighetoare, nu pictăm sau nu stăpânim vreun instrument muzical ș.a.m.d. Talentul unui om constă în seninătatea inimii sale. Luăm viața așa cum este și ne bucurăm de fiecare clipă. Zâmbim când ne este greu pentru că știm că ne va fi și bine într-o zi. Suntem acolo unii pentru alții, mereu pregătiți cu câte o vorbă caldă izvorâtă din adâncul inimii pentru că știm ce înseamnă..., cu o bătaie încurajatoare pe umeri, deciși să facem o faptă bună atunci când avem ocazia și cu speranța că oarecum această viață nu a fost totul ci a fost doar locul în care am învățat să iubim.