Oare de ce este
acest tip de emisiune este lider de audiență în majoritatea
țărilor în care se desfășoară? De ce are atâta succes și se
bucură de simpatia telespectatorilor și de aplauzele spectatorilor?
Pentru că oamenii au nevoie să creadă în miracole!
Au nevoie ca să
vadă cum un om simplu, cu o viață ca a lor, cu un servici anost,
cu diferitele probleme ale fiecărei zile se urcă pe scenă și
înfăptuiește un miracol.
I-am avut pe scenă
la noi în țară pe "urmașii"
umili ai lui Galliano, Clayderman, Paganini, Pavarotti, Houdini și
alți monștrii sacrii ai lumii artistice. Pe lângă acestea ne-au
emoționat până la lacrimi diferite performanțe unice, 3 minute de
minune desăvârșită înfăptuite de un suflet de om în spatele
căruia stă de multe ori o poveste de viață cruntă și nedreaptă.
Oameni simpli,
oameni de lângă noi. Copii cu un dar aparte și al căror viitor
strălucește fiind plin de lumină și culoare pe o cale a
succesului ce li se deschide înainte.
Cu fiecare
concurent ce apare pe scenă inima noastră bate mai repede și
așteaptă cu nerăbdare acea fărâmă de miracol, acel ceva
nemaivăzut, acea voce care să-ți facă pielea de găină sau orice
altceva care are puterea de a te emoționa până la înălțimea
unei culmi pe care nu ai mai urcat niciodată.
Este ca atunci când
eram mici și ne uitam la filmele cu super-eroi și seara când
mergeam la culcare ne închipuiam că suntem unul dintre acele
personaje și salvăm lumea. Tot așa acum vedem acei oameni care se
ridică deasupra normalului iar acest fapt ne dă puterea să
continuăm să credem că viața este acel loc fermecat în care
visele pot deveni realitate dacă avem destulă putere să credem
neîncetat în ele.
În etapele
următoare, în semifinală sau în finală deja știm despre ce e
vorba și ei nu prea mai reușesc să ne surprindă cu ceva nou,
miracolul și-a mai pierdut din strălucire odată ce a fost
dezvăluit. Dar dacă totuși reușesc contrariul atunci cu siguranță
merită să câștige marele premiu.
Eu
cred că toți oamenii sunt talentați. De exemplu bunicii noștri.
Sunt printre cei mai talentați oameni din lume. Părinții
părinților noștri, acele persoane încântătoare cu părul alb
care plâng de fiecare dată când plecăm de la ei și spun că
iarăși le rămâne casa pustie. Apoi ne dau mereu o plasă cu
de-ale gurii. Au avut grijă de noi și ne-au purtat în brațe fără
să se plângă că-i doare spatele, s-au jucat acele jocuri
prostești de mintea unui copil de câțiva ani fără să se
plictisească și ne-au spus seara târziu povești chiar dacă le
era somn. Și diminețile tot ei s-au trezit primii să facă focul
să ne fie cald și să ne pregătească unele dintre cele mai gustoase
mâncăruri pe care le-am mâncat vreodată. Ne-au suportat orice cu
cea mai mare dragoste din lume și ne-au alintat așa de tare fiindcă
ne-au iubit atât de mult.
Dacă
vorbim de oameni talentați nu putem uita de părinți. Au două
servicii, unul în care își investesc energia ca să primească
poate doar minimul pe economie; bani necesari pentru întreținerea
familiei. Al doilea servici este cel de acasă. Atunci dacă au două
locuri de muncă când se mai bucură de viață? Sunt atât de
talentați încât reușesc să le facă pe toate chiar dacă le este
greu. Se bucură de viață prin viața pe care o trăiesc. Și sunt
cumva fericiți pentru că prin aceasta oferă copiilor tot ce pot ei
mai mult. Le oferă totul!
Dar
și noi suntem talentați, fiecare om are propriul său talent.
Desigur nu putem cântă ca o privighetoare, nu pictăm sau nu
stăpânim vreun instrument muzical ș.a.m.d. Talentul unui om constă
în seninătatea inimii sale. Luăm viața așa cum este și ne
bucurăm de fiecare clipă. Zâmbim când ne este greu pentru că
știm că ne va fi și bine într-o zi. Suntem acolo unii pentru alții,
mereu pregătiți cu câte o vorbă caldă izvorâtă din adâncul
inimii pentru că știm ce înseamnă..., cu o bătaie încurajatoare
pe umeri, deciși să facem o faptă bună atunci când avem ocazia
și cu speranța că oarecum această viață nu a fost totul ci a
fost doar locul în care am învățat să iubim.
