luni, 4 ianuarie 2016

Poetul fără poezie

Aș vrea să mă fi născut poet
Să pot vrăji această lume prin cuvinte,
Dar în versuri sunt analfabet
De uit vă rog să-mi aduceți aminte.

De-aș putea scrie o poezie
S-ar împlini și viața mea.
Îmi caut muza de-o veșnicie
Și nu găsesc pe nimenea.

Dar Timpul e al talentului hotar
Iar eu de vreau să compun o poezie,
Ma strădui multă vreme-n zadar...
Timpul e matematică și nebunie.

S-a schimbat lumea, nimic nu e la fel
Au murit marii poeți și e păcat
Versurile erau la un alt nivel
Parcă toți din Ceruri s-au inspirat.

Să fii poet cu grad de geniu
Se întâmpla o dată la suta de ani
Zece poeți într-un mileniu
În vremuri conduse de tirani.

Cât de minunată poate fi o poezie
Cuvintele toate, frumos ordonate,
Ce te poartă într-o lume de fantezie
Sa te învețe taina iubirii nesperate.

Aș vrea să mă fi născut poet,
Să pot să scriu o poezie.
M-aș trezi din visul incomplet
Al realității lipsite de magie.