Oricine vrea să scrie ceva o poate face. E simplu. Învățăm să scriem în clasa I și nu durează mult până facem prima compunere. Peste doar câțiva ani ascultăm șoaptele inimii și așternem rândurile care vor alcătui cea mai frumoasă scrisoare de dragoste dedicată fetei ce ne place. Sau poate ținem un jurnal în care sufletul își dezvăluie temerile și speranțele în vederea călătoriei ce îl așteaptă în această lume. Un jurnal menit să fie recitit peste ani cu o duioșie de neimaginat...
Oricum am scris mult la școală, trebuia cu propriile cuvinte să analizăm opere literare complicate. Mai întâi trebuiau citite, nu? Și când le-a citit am rămas de multe ori vrăjiți de cuvinte. Ele, când sunt aranjate de un maestru, au o putere fermecată. Cunosc ușița către sufletul omului și pătrund fără nicio reținere. Odată intrate provoacă o tornadă și amestecă toate sentimentele între ele până când omul nu mai știe ce simte cu adevărat.
Dacă cineva ar vrea să scrie ar putea-o face fără probleme. Mai trebuie un subiect și eventual un mesaj de transmis și se poate începe. Scrieți așadar. Eu astăzi voi scrie despre nimic.
Nimicul există peste tot. E parte din timp și din viață. Este atunci când ignorăm nepăsători clipele care trec și nu se mai întorc niciodată. Nimicul este suma lucrurilor fără sens și cu care ne înconjurăm cu atâta plăcere. Atunci când stăm degeaba se cheamă că facem nimic. Sunt locuri în care nu se află nimic, când picăm și nu ne lovim înseamnă că nu am pățit nimic. La diferite întrebări delicate noi ne scuzăm cu "nu am făcut nimic". Sau când suntem întrebați ce s-a întâmplat "atunci și acolo" dar noi nu vrem să vorbim despre asta răspundem cu: Nu s-a întâmplat nimic! Ades ne retragem în nimic fiindcă este cel mai ușor lucru de făcut. Este convenabil să fi impasibil la toate, e greu totuși să-ți pui visurile în căsuța cu amintiri dar procedezi așa tocmai pentru că ai ales să nu faci nimic pentru a ți le îndeplini iar ele singure nu vor deveni niciodată realitate. Asta o știi și tu "dar nu-i nimic... ești consolat de mic...". Poate ai tot ce-ți trebuie și nu mai e necesar să faci nimic. Nu este o întrebare ci o afirmație falsă.
Ce-ar fi de scris despre nimic și de ce s-ar încăpățâna cineva să abordeze acest subiect inutil? De la ce am pornit? Că oricine poate scrie dacă vrea. De fapt omul dacă vrea poate să facă orice, poate visa și își poate îndeplini visurile. Dacă omul vrea își fixează un țel și-l atinge. Uneori e greu dar niciodată imposibil. Omul stă întins și visează cu ochii deschiși. Nu face nimic, se uită la tavan. Își face ordine în gânduri și elaborează un plan de bătălie. Apoi se ridică, merge la cuier și se îmbracă cu mantia invincibilității. În fiecare casă, pe fiecare cuier stă o astfel de mantie. După ce omul a obținut ce a vrut se odihnește puțin și alege să nu mai piardă vremea fiindcă mai sunt atât de multe de făcut și poate prea puțin timp.
Nimicul are rolul de a scoate în evidență lucrurile importante din viață. Când nu facem nimic ne-am putea gândi să facem ceva fiindcă nu se știe niciodată...
Ar mai fi ceva de spus despre nimic? Desigur, mereu este ceva de spus. Spune-ți voi, eu acum mă retrag și nu mai spun nimic.
Oricum am scris mult la școală, trebuia cu propriile cuvinte să analizăm opere literare complicate. Mai întâi trebuiau citite, nu? Și când le-a citit am rămas de multe ori vrăjiți de cuvinte. Ele, când sunt aranjate de un maestru, au o putere fermecată. Cunosc ușița către sufletul omului și pătrund fără nicio reținere. Odată intrate provoacă o tornadă și amestecă toate sentimentele între ele până când omul nu mai știe ce simte cu adevărat.
Dacă cineva ar vrea să scrie ar putea-o face fără probleme. Mai trebuie un subiect și eventual un mesaj de transmis și se poate începe. Scrieți așadar. Eu astăzi voi scrie despre nimic.
Nimicul există peste tot. E parte din timp și din viață. Este atunci când ignorăm nepăsători clipele care trec și nu se mai întorc niciodată. Nimicul este suma lucrurilor fără sens și cu care ne înconjurăm cu atâta plăcere. Atunci când stăm degeaba se cheamă că facem nimic. Sunt locuri în care nu se află nimic, când picăm și nu ne lovim înseamnă că nu am pățit nimic. La diferite întrebări delicate noi ne scuzăm cu "nu am făcut nimic". Sau când suntem întrebați ce s-a întâmplat "atunci și acolo" dar noi nu vrem să vorbim despre asta răspundem cu: Nu s-a întâmplat nimic! Ades ne retragem în nimic fiindcă este cel mai ușor lucru de făcut. Este convenabil să fi impasibil la toate, e greu totuși să-ți pui visurile în căsuța cu amintiri dar procedezi așa tocmai pentru că ai ales să nu faci nimic pentru a ți le îndeplini iar ele singure nu vor deveni niciodată realitate. Asta o știi și tu "dar nu-i nimic... ești consolat de mic...". Poate ai tot ce-ți trebuie și nu mai e necesar să faci nimic. Nu este o întrebare ci o afirmație falsă.
Ce-ar fi de scris despre nimic și de ce s-ar încăpățâna cineva să abordeze acest subiect inutil? De la ce am pornit? Că oricine poate scrie dacă vrea. De fapt omul dacă vrea poate să facă orice, poate visa și își poate îndeplini visurile. Dacă omul vrea își fixează un țel și-l atinge. Uneori e greu dar niciodată imposibil. Omul stă întins și visează cu ochii deschiși. Nu face nimic, se uită la tavan. Își face ordine în gânduri și elaborează un plan de bătălie. Apoi se ridică, merge la cuier și se îmbracă cu mantia invincibilității. În fiecare casă, pe fiecare cuier stă o astfel de mantie. După ce omul a obținut ce a vrut se odihnește puțin și alege să nu mai piardă vremea fiindcă mai sunt atât de multe de făcut și poate prea puțin timp.
Nimicul are rolul de a scoate în evidență lucrurile importante din viață. Când nu facem nimic ne-am putea gândi să facem ceva fiindcă nu se știe niciodată...
Ar mai fi ceva de spus despre nimic? Desigur, mereu este ceva de spus. Spune-ți voi, eu acum mă retrag și nu mai spun nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu